Istoria cartilor “Harry Potter”

0
249
JK Rowling
JK Rowling

Seria “Harry Potter” este una dintre cele mai profitabile idei din istoria civilizatiei umane. Doar filmele au strans la box office aproape opt miliarde de dolari, la care, adunand incasarile din vanzarile de carti si de diferite produse, ajungand la cam 25 de miliarde de dolari – si asta, fara sa luam in considerare incasarile din parcul tematic. Franciza va mai face bani si peste 100 de ani de acum, cel mai probabil. Deci, cu siguranta, primul editor care a deschis cutia si a vazut manuscrisul numit “Harry Potter si piatra filosofala” si-a imaginat rauri de dolari curgand, nu? Nici pe departe.

Autoarea J.K. Rowling ar putea sa aiba cam toti banii aceia acum, dar lucrurile nu au inceput astfel. Candva, Rowling traia din ajutorul de somaj, retiparind copii intregi din manuscrisul pentru “Harry Potter si piatra filosofala” pentru a le trimite editorilor, fiind prea saraca pentru a-si putea sa realizeze copii xerox. Asa ca si-a trimis manuscrisele mult iubite la care statea zi si noapte pentru a le copia la edituri, unde erau aruncate in gunoi.

Primele edituri la care si-a incercat norocul au respins-o din prima, pentru acelasi motiv: era mult prea lunga pentru o carte pentru copii. Simt nevoia sa precizez ca, la 320 de pagini, prima carte este cea mai scurta din serie, “Harry Potter si Ordinul Phoenix” fiind de trei ori mai lunga. Deci, nu numai ca nu au fost 320 de pagini prea mult pentru mintile fragile ale bietilor copilasi, dar au citit si alte sase episoade, mult mai lungi – 4.224 de pagini, mai exact.

Decizandu-se ca are nevoie de un agent, Rowling a ajuns sa-l angajeze pe Christopher Little pentru ca numele semana cu cel al unui personaj dintr-o carte de copii. Si-a trimis manuscrisul catre biroul lui Little, unde a intampinat o soarta similara: un asistent l-a aruncat direct la gunoi pentru ca Little era de parere ca o carte pentru copii nu ar putea sa produca bani. E de inteles daca, poate, nu puteai sa anticipezi ca aceasta poveste a unui copil vrajitor va aduna mai multi bani decat PIB-ul unei tari ca Bolivia, dar pare ciudat ca nimeni nu s-a gandit ca publice cartea, macar sa vada ce-o sa se intample.

 

In cele din urma, soarta a intervenit cand ilustratiile lui Rowling au fost observate de catre asistentul lui Little cand arunca manuscrisele respinse. Aceasta l-a convins pe Little, care a semnat cu Rowling .. dupa care editurile au continuat sa respinga “Harry Potter”. Intr-un final, Little a trimis cartea catre Bloomsbury Publishing, unde Nigel Newton a acceptat sa o rasfoiasca, drept favoare personala. Acesta a facut ceea ce se pare ca nu i-a trecut prin minte niciunui editor de carti pentru copii pana atunci si anume sa-i arate manuscrisul fetitei lui de opt ani. Aceasta a citit cartea in cateva ore si a cerut sa citeasca mai mult.

Abia atunci soarta le-a suras lui Rowling si micului ei vrajitor.

LEAVE A REPLY