Stima de sine sau imaginea de sine este conceptul care priveste modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, psihice, emotionale, cognitive sau spirituale si este una dintre problemele majore intalnite la adolescentii din ziua de azi.
Felul in care ne percepem depinde si de nivelul de stima pe care il avem, in sensul autoaprecierii, autorespectului sau al autoacceptarii. Cu cat ne construim o imagine mai buna despre sine, imagine reala, cu atat si perceptia celorlalti va fi mai pozitiva. Astfel, daca ne impunem un standard de viata corect, lipsit de vicii, suntem constienti de importanta noastra in viata celor dragi sau al celor de langa noi si invatam sa ne valorificam calitatile si abilitatile, vom construi o reflexie pozitiva a noastra. Si, contrar acestei imagini, ne putem construi una care sa imbine viciile cu un comportament inadecvat, tendinta care ne face sa credem ca suntem importanti si ceilalti din jur ne vad ca persoane demne de respect.
Acceptarea noastra, cu bune si rele, cu slabiciuni si calitati, fara sa ne criticam prea mult, va contribui la toleranta fata de sinele nostru si de persoana noastra, precum si implicit de acceptarea celorlalti de langa noi, pentru a putea trai confortabil din punct de vedere emotional.
Pe de alta parte, este bine sa avem si simtul autocriticii care sa pastreze un echilibru pe cat posibil normal intre lauda de sine si critica de sine, care contribui la modificarea sanatatii noastre sufletesti si care ne ajuta sa nu picam in una din cele doua extreme. Adolescentii de cele mai multe ori uita sa isi creeze propria perceptie despre ei si ii lasa pe cei din jur sa le aduca cuvinte de glorie sau de rautare, conturand un aspect negativ. Mereu trebuie sa adopte un principiu care spune cam asa: “fii cine vrei tu sa fii si nu lasa pe altii sa te schimbe, pentru ca, decat sa fii ca ei, mai bine sa fii ca tine”.